"Morometii" - capodopera a literaturii si cinematografiei romanesti

Cand spun Marin Preda, ma gandesc automat la “Morometii” si cred ca nu sunt singura care face aceasta analogie. In fond, cine nu a citit “Morometii”, cel mai cunoscut roman al lui Preda? Daca nu datorita frumusetii acestei carti, atunci macar datorita cerintelor scolare. Asa ca nu am sa insist prea mult asupra subiectului; in fond, pare simplu- viata oamenilor satului romanesc si lupta lor pentru supravietuire in fata timpului care incepe sa-si piarda rabdarea. Asa ca multi ar spune: si ce? S-au mai scris carti pe acest subiect, de fapt jumatate din literature romana abordeaza acest subiect! Da, dar numai unul este si va fi Ilie Moromete, prototipul taranului intelectual, care exercita asupra celor din jur fascinatie, respect.

O astfel de capodopera litarara avea desigur nevoie si de o ecranizare pe masura. Ea a venit in 1988, sub atenta obladuire a lui Stere Gulea. Gulea a fost cel care a stiu sa reconstituie existenta zbuciumata a celei mai cunoscute familii din literatura omana, trecerea de la o perioada de liniste, cand “timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”, la o perioada sumbra, plina de suferinte, cand “timpul nu mai avea rabdare”. Filmul reprezinta in marea sa parte o copie fidela a cartii (lucru intalnit la putine ecranizari), regizorul purtandu-si spectatorii prin toate cotloanele vietii taranului roman din satul Silistea Gumesti, insistand asupra problemelor familiei Moromete. Insa Stere Gulea nu ar fi putut crea aceasta capodopera a cinematografiei romanesti fara o distributie extraordinara. Victor Rebengiuc este cel care ii da viata lui Ilie Moromete. Paritura lui Rebengiuc este extraordinara, el transmitand telespectatorului fiecare bucurie, fiecare traire, suferinta a lui Ilie Moromete, asa cum sunt ele prezentate in carte. Victor Rebengiuc este pentru mine acel Moromete pe care mi-l imaginam in copilarie, la prima lectura a “Morometilor”. Mereu la poarta, gata de vorba sau de mestecat tutun, acel Ilie Moromete care stie sa-si ascunda magistral cinismul sub masca naivitatii.

Insa ce ar fi Moromete fara Cocosila, prietenul sau cel mai apropiat, singurul care il putea intelege, interpretat fara cusur de catre Mitica Popescu, sau fara Catrina, a doua sa sotie, cea care incearca in zadar sa-l aduca pe “calea cea buna”, interpretata de Luminita Gheorgiu?! Nu pot fi trecute cu vederea nici prestatiile lui Dorel Visan (Balosu), Florin Zamfirescu (Marmorosblanc), Teodora Mares (Ilinca) si multi altii. In fond, “Morometii” reprezinta un tot unitar, in care fiecare are rolul sau bine stabilit, rol care, oricat ar fi de mic, reprezinta o parte din temelia a ceea ce eu cred ca este cel mai bun film romanesc.

Creatia lui Stere Gulea a fost recompensata cu 16 premii nationale si internationale, printre care si premiul pentru cea mai buna interpretare masculina (Victor Rebengiuc), la San Remo, in 1988.