LORD OF THE RINGS - Puterea prieteniei

Fara a fi prost inteleasa, pot spune sincer ca Lord of The Rings (LOTR) is „my precious”(cine stie, cunoaste!). Nu, nu sunt maniaca, nu am poze cu Elijah Wood (Frodo) pe pereti si nici nu m-am indragostit de Viggo Motensen (Aragorn). M-am „indragostit” doar de o poveste etraordinara, care desi pare extrm de complicata, se rezuma la doua lucruri relativ banale: prietenia si puterea de sacrificiu pentru cei dragi. In plus, m-am „indragostit” de una dintre cele mai bune ecraniari din toate timpurile (parerea mea!).

Chiar daca cei mai multi intre noi am auzit de J.R.R Tolkien odata cu aparitia primei parti a LOTR-„The Fellowship of the Ring”, autorul trilogiei LOTR este un nume de referinta printre „devoratorii” genului. Afirmat inca din 1937, cand scrie romanul „The Hobbit”, Tolkien continua povestea despre cei mai curajosi si inimosi omuleti-hobbitii, in trilogia LOTR-„The Fellowship of the Ring”, „The Two Towers” si „The Return of the King”, aprute intre anii 1945-1948. Tolkien reuseste sa construiasca in cartile sale o lume extraorinara, plina e mistere si de aventura. Inca de la primul volum, publicat in 1954, LOTR a vut un profund efect asupra generatiilor de cititori, definind pentru multi bine cunoscuta lupta dintre bine si rau. Trilogia prezinta un erou de neuitat, hobbitul Frodo, prins in mijlocul unui razboi de proportii mitice, in Pamantul de Mijloc, o lume plina de magie si traditii. Cartea celebreaza, in primul rand, puterea prieteniei, a loialitatii si a curajului individual, o putere ce poate tine piept si poate chiar distruge chiar si ele mai devastatoare forte ale intunericului, intruchipate de catre demonicul Sauron si armatele sale de orci si Uruk-hai.

Ecranizarea trilogiei lui Tolkien a reprezentat pentru regizorul neozeelandez Peter Jackson o mare provocare. Atunci cand producatorii Miramax i-a cerut lui Jackson sa faca o adaptar a celor trei romane intr-un singur episod, acesta a fost chiar la un pas de a abandona proiectul. Insa cand totul para pierdut, a aparut intelegerea cu cei de la new line Cinema, si anume acee de a ecraniza trilogia in trei episoade cu o durata totala de 10 ore.

Pentru cei pasionati cu adevarat de povestea micutului Frodo, 10 ore nu e mult. si spun asta pentru ca am incercat. Am sat 11 ore in fata calculatorului (cu pauzele de rioare) pentru a vedea LOTR-extended edition, o editie in care apar scene taiate in editiile pentru marele si micul ecran si care au fost pastrate doar pentru editia de DVD. Poate vi se pare putin nebuneste si cam prostesc sa acorzi atata timp si atentie unui film, insa voi incerca, pentru a ma justifica, sa punctez cateva dintre atuurile LOTR. poate va conving si pe voi, cei care inca nu ati vazut niciunul din cele trei filme, sa-i acordati macar 3 ore din timpul vostru:

• Sumele necesare realizarii trilogiei au fost un record de investitie si de risc al tuturor timpurilor: 450 milioane$ pentru productie si alte 250 e milioane$ pentru marketingul aferent, ducand astfel investitia totala la suma fabuloasa de peste jumatate de bilion.

• Gasirea celor mai potriviti actori, manageri artisti, de productie, realizatori ai efectolor speciale, decorurilor si costumelor, a adaptarii cadrelor naturale, au alcatuit, cumulat, dar si individual, mari obstacole in calea producerii acestui film. actiuneane poarta, odata cu eroii, prin grotele „infernului si purgatoriului” moriei, tinut depopulat de harnicii pitici-dwarves de catre cruzii trolli si orci, stapani ai subteranului. Condusi in subteran de monstri humanoizi (the cave troll), iar in luptee de suprafata de fiorosul Uruk-Hai, orcii au trebuit creati si ei cu tot realismul necesar unor unelete al raului. aceste dificultati de productie au stat la baza stresului imens al echipei de productie, care a facut eforturi supraomensti pentru a crea, cat mai real, lumi paralele, situate la extremele odios(lumea lui Sauron-The dark Lord) si mirific (tinuturile magice ale elfilor si simplitatea nespus de frumoasa a Comitatului locuit de hobbiti).

• Alegerea si amenajarea pentru filmari a unor astfel de tinuturi de vis, cum ar fi Rivendell (locul in care „prietenii inelului” decid expeditia vietii lor), dar si tinutul natal al printesei Arwen (printesa elfa), au adus desigur cineastilor mari dificultati, pe de o parte, in ciuda ajutorului tehnic nepretuit, al procesarii imaginii cu calculatorul, pe de alta parte. Intr-un final, realizatorii au ales ca loc de filmare Noua Zeelanda, lucru care, combinat cu alegerea unei echipe de profesionisti, a dus la realizarea unei capodopere. Filmul a fost astfel onorat cu premiul de cel mai bun film d catre American Film institute (AFI), iar expertul pe efecte speciale, Jim rygiel a primit de la acelasi AFI, premiul pentru cel mai bun „digital-effects artist”.

• O alta bataie de cap pentru orice producator sau regizor, este fara indoiala, alegerea echipei de actori. Pentru LOTR, distributia aleasa a constituit si ea un triumf de inspiratie si talent. Actorii Elijah Wood (Frodo), Sean Astin (Sam), Ian McKelln (Gandalf), Viggo Mortensen (Aragorn), Cristopher Lee (Saruman), Cate Blanchet ( zana Galandriel), Liv Taylor (Arwen), dar si oricare alt membru al acestei distributii, au reusit sa se muleze perfect pe capricioasele personaje create de Tolkien.

• Insa povestea extraordinara, imaginata de Tolkien, nu ar fi putut fi prezentata astazi fara ajutorul efectelor speciale, aflate la cea mai inalta calitate.

• Filmul lui Jackson nu ar fi foast insa complet fara extraordinara coloana sonora. Tolkien a avut, in cartile sale, numeroase descrieri specifice ale sunetelor. Echipa a lucrat peste tot pe teritoriul Noii Zeelande pentru a captura un mix unic de elemente ce sunau ca in Pamantul de Mijloc. la un momentdat, Jackson si echipa de sunet au mers pe un stadion cu 25.000 de oameni pentru a surprinde sunetul bataliei de la Vagauna lui Helm. Compozitorul Haward Shore a castigat un premiu Oscar pentru muzica din LOTR- „The Fellowship of the Ring”.

• Primul film din trilogie, LOTR-„The fellowship of the Ring” a fost lansat la 19 decembrie 2001 si a castigat peste 860 milione$ in intreaga lume. Filmul a fost nominalizat la 13 premii Oscar si a castigat 4 premii, incluzand premiul pentru „cele mai bune efecte vizuale”.

• A treia parte din trilogie, „The Return of the King”, a fost un imens succes: a ocupat locul doi la incasari din toate timpurile si a castigat 11 premii Oscar, din tot atatea nominalizari , inclusiv „cel mai un regizor”-Peter Jackson.

Leapsa...again ??!!!!!!

Se pare ca treaba asta cu leapsa chiar a prins, astfel ca mai multa lume a inceput cate una. Si cum am fost iarasi numita, ma conformez. Si pentru ca vine sesiunea, trebuie sa ne mai distram cat putem!! Asa ca aruncati un click la:
http://www.albinoblacksheep.com/flash/majick.php
http://www.zombo.com/ ---pentru cei cu nervii tari!!! :))
http://www.resursadefun.ro

Si pentru ca trebuie s-o dau mai departe, leapsa merge la :
http://www.monicamanea.blogspot.com/
http://core-ncc.blogspot.com/
http://partedecarte.blogspot.com/

Pe marile ecrane: Iluzionistul

Unul dintre cele mai noi filme care poate fi urmarit din11 mai si pe marile ecrane din Romania este "Iluzionistul"(The Illusionist), o ecranizare a nuvelei lui Steven Millhauser, "Eisenheim the Illusionist".
"Iluzionistul" este cel mai nou film realizat de producatorii filmelor "Crash" si "Sideways", premiate de catre Academia Americana de Film. In rolul principal il regasim pe Edward Norton, cunoscut publicului din filmele "Fight Club", "American History X" si multe altele. Norton a fost nominalizat la Premiile Academiei. Alaturi de Eduard Norton, putem urmari si prestatia lui Paul Giamatti (Cinderella Man, Sideways), amandoi in rolurile unor barbati in plina disputa a spiritelor. Norton intruchipeaza un magician misterios, numit Eisenheim, care incalca legile naturii dupa bunul plac in fata unui public ingrozit. Giamatti il flancheaza, jucand rolul agerului inspector sef Uhl, un vienez dedicat respectarii legii. Pentru acesta magia nu isi are locul in lumea sa atat de ordonata. Eroina feminina este interpretata de Jessica Biel. Ea este frumoasa si enigmatica Sophie von Teschen, careia intalnirea cu asa-numitul Eisenheim ii altereaza implacabil destinul. Eisenheim se apropie periculos de mult de a dezvalui secretul intunecat pe care aceasta il ascunde.
"Iluzionistul" este produs de catre Michael London (Sideways), Brian Koppelman (Interview with the Assassin), David Levien (Interview with the Assassin), Cathy Schulman and Bob Yari (Crash) si a fost realizat cu ajutorul unei echipe superlative de artizani, dintre care : director de imagine - Dick Pope BSC ("Topsy-Turvy"); monteur Naomi Geraghty (Hotel Rwanda); scenograf - Ondrej Nekvasil ( castigatorul premiului Emmy winner pentru Anne Frank: The Whole Story); designer de costume - Ngila Dickson (castigatoarea premiului Oscar pentru The Lord of the Rings: The Return of the King); si compozitor - Philip Glass (nominalizat la premiile Academiei pentru The Hours). Castingul a fost realizat de Deborah Aquila ASC, Tricia Wood ASC si Nina Gold. Jane Garnett a fost producatorul executiv, co-producatori ei fiind Tom Nunan, Ted Liebowitz, Joey Horvitz cu Tom Karnowski, Matthew Stillman si David Minkowski.

Cinematografia Romana prezinta: Padurea Spanzuratilor

Intr-un posting anterior pledam pentru aducerea in prim plan a ecranizarilor romanesti. Si iata ca revin acum asupra acestei teme, aducand in atentia celor care mai arunca din cand in cand privirea spre acest blog, ecranizarea romanului lui Liviu Rebreanu, "Padurea spanzuratilor", in filmul cu acelasi titlu.
Nu voi insista asupra romanului "Padurea spanzuratilor", bazandu-ma pe faptul ca cei ce citesc acest blog cunosc actiunea romanului lui Liviu Rebreanu si ma voi axa astfel asupra filmului "Padurea spanzuratilor".
Anul 1965, in cadrul cinematografiei romanesti, a stat sub semnul realizarii filmului "Padurea spanzuratilor", in regia lui Liviu Ciulei. Regizorul reuseste sa prezinte si sa adanceasca drama ofiterului roman, Apostol Bologa, din armata austro-ungara, ajuns pe frontul romanesc. Filmul nu prezinta doar realitatile razboiului ci face si o radiografie a Transilaveniei la inceputul secolului XX, pe fondul unei frumoase dar tumultoase povesti de dragoste dintre Apostol Bologa si o unguroaica.
"Padurea spanzuratilor" este un film care nu te poate lasa indiferent. Totul a fost pus cap la cap pentru a creea un decor care sa sprijine ideea acestui film. Totul, de la alegerea actorilor, a decorurilor, a machiajurilor, a luminilor, a satt la temelia realizarii unui film "...capabil să susţină confruntarea internaţională" (Ecaterina Oproiu - revista "Cinema",nr.4/1965).
Pentru rolul lui Apostol Bologa, Liviu Ciulei a pariat pe tanarul actor Victor Rebengiuc si a castigat, acest rol propulsandu-l pe Rebengiuc in galeria marilor actori romani. Pe langa Victor Rebengiuc, din distributia filmului au facut parte nume mari ale cinematografiei romanesti precum: Anna Szales, Stefan Ciubotarasu, Toma Caragiu, Gina Patrichi si multi altii. Insa, din randul actorilor a facut parte si insusi regizorul, Liviu Ciulei fiind interpretul capitanului ceh Klapka.
Filmul a fost foarte bine primit atât de critică cât şi de publicul românesc. Autorităţile comuniste au fost mulţumite că cinematografia noastră a reuşit să producă filme în conformitate cu preceptele noii revoluţii culturale. Dar mai presus de toate filmul scoate în evidenţă capacitatea de a gândi în termeni cinematografici a regizorului, de a produce valori deosebite care pot să se insereze circuitului internaţional.
Pentru Liviu Ciulei, "Padurea spanzuratilor" reprezinta apogeul experienţei sale regizorale, lucru demonstrat si de premiul pentru cel mai bun regizor, decernat lui Liviu Ciulei la Cannes, in 1965.

Offtopic: Blogging vs Jurnalism

Fara indoiala, fenomenul "blogging" a luat amploare, asimiland din ce in ce mai multi adepti, gata sa se exprime liber, sa impartaseasca si celorlalti ceea ce cred ei ca au de spus. Si astfel s-a nascut "blogosfera". Faptul ca blogging-ul se dezvolta pe zi ce trece si devine un capitol ce nu poate fi evitat, mi-a fost demonstrat si prin introducerea in cadrul Departamentului de Jurnalistica si Stiintele Comunicarii a unui seminar care are ca subiect principal blog-ul. Astfel, mi se pare imposibil sa nu existe ceva ce leaga aceste doua domenii de activitate, asta pe langa tot ceea ce le desparte. So:

5 asemanari intre blogging si jurnalism:

• ambele se adreseaza unui public tinta si au cititori fideli
• atat jurnalismul cat si blogging-ul au rolul de a informa
• ambele au ca punct comun de desfasurare Internetul (in cazul publicatiilor on-line)
• in ambele cazuri este nevoie de o buna documentare
• amandoua adopta un limbaj accesibil

10 deosebiri intre blogging si jurnalism:

• bloggerii nu au sef, nu raspund in fata nimanui
• limbajul bloggeri-lor se bucura de mult mai multa libertate, putand fi intalnite chiar si vulgaritati
• bloggerii se pot ascunde in spatele anonimatului sau a unei porecle, in timp ce jurnalistii sunt responsabili de ceea ce scriu/spun
• articolele aparute pe blog-uri nu trebuie sa respecte reguli precise de redactare, in timp ce in cazul articolelor de presa, acest lucru e obligatoriu
• jurnalistii se supun unor reguli,a unor reglementari stabilite in Codul Deontologic al Jurnalistului, in timp ce bloggerii sunt liberi, nu au reguli precise
• bloggerii pot atinge orice subiect ii intereseaza, nimeni nu le poate impune un subiect anume
• blogerii isi exprima opiniile in mod direct, cu mult subiectivism, in timp ce acest lucru nu le este permis jurnalistilor
• blogging-ul nu se loveste de problema cenzurii
• jurnalismul reprezinta o profesie, in timp ce blogging-ul e doar o pasiune (inca!!)
• in cazul blogging-ului, relatia cu cititorii este mult mai stransa, existand o legatura permanenta si un schimb continu de comentarii intre bloggeri si cititorii lor
  

Leapsa !!!!!

Si pentru ca leapsa a ajuns la mine, amuzati-va:



Leapsa merge mai departe spre:

http://archip_andreea.ablog.ro
http://suntemeuropeni.weblog.ro/
http://clinica-verde.blogspot.com/

Si voi trebuie sa postati cate trei poze cu politicieni in ipostaze inedite, dar amuzante!!

Stephen King - "The Shining"

Pentru iubitorii genului horror, Stephen King este desigur un nume de referinta. Stephen Edwin King s-a nascut la 21 septembrie 1947 in Portlnd, Maine (S.U.A) si a dvenit celebru prin romanele sale horror si fantasy. Cateva lucrari le-a scris sub pseudonimul Richard Bachman.
In 2003, King a primit medalia Fundatiei Nationale de Carte din S.U.A pentru o “Contriutie Exceptionala la Literatura Americana”. Personajele lui King nu sunt figure remarcaile, ci oameni obisuiti (familii din clasa de mijloc, copii) implicate in situatii ce depasesc limita normalului. King pare a stapani arta horror-ului mai bine ca nimeni altul, fapt demonstrat de numarul mare de carti, devenite best-sell-uri ale genului, majoritatea ecranizate. Insa autorul american nu s-a axat doar pe genul horror, scriind si nuvelele “The Body” si “Rita Hayworth and Shawshank Redemption” , adaptate pentru marele ecran sub titlurile “Stand by me” si “The Shawshank Redemption”, cat si romanele “The Green Mile”, “The eyes of the dragon” si “Hearts in Atlantis”.
Una din cele mai cunoscute carti horror semnata Stephen King este cu siguranta “ The Shining”. Povestea, relativ simpla, arata inca o data maiestria lui Stephen King de a explora partea intunecata a naturii umane. Un barbat impreuna cu sotia si copilul se angajeaza pe timpul iernii la un hotel izolat, drept ingrijitori. Insa acel loc, ascuns in munti, ascunde mai mult decat lasa se se vada. Danny, copilul familiei, are viziuni macabre in legatura cu intamplari cutremuratoare ce au avut loc in acel hotel. Puterea lui de a vedea lucruri ce s-au intamplat este cunoscuta sub denumirea de “The Shining “. Tatal, Jack Torrance, lucreaza la o carte, dar mintea lui se incetoseaza pe zi ce trece, fiind in scurt timp cuprins de nebunie din cauza fantomelor prezente in hotelul izolat. Convins de fantoma unui ospatar sa-si ucida familia, Jack incepe sa se comporte din ce in ce mai bizar, ajungand o adevarata amenintare pentru sotia si copilul sau. Singurul lucru ce-i poate salva pe cei doi este doar puterea baiatului, asa-zisa “The Shining“.
Povestea lui Jack Torrance a atras atentia producatorilor, cartea fiind ecranizata in 1980, in regia cunoscutului Stanley Kubrick, unul dintre cei mai apreciati regizori ai secolului XX. Filmul, cu un buget de 19 milioane de dolari, a avut lansarea oficiala in SUA la 23 mai 1980, incasand in primul weekend de difuzare peste 600 de mii de dolari. Avandu-l pe Jack Nicholson in rolul principal, filmul a devenit unul dintre cele mai populare filme regizate de Kubrick. Insa viziunea regizorala nu a fost pe aceeasi lungime de unda cu viziunea autorului, King considerand filmul o adaptare nereusita a ideii romanului sau. Nici criticii nu au stat de partea lui Kubrick, regizorul fiind acuzat de commercialism si compromisuri. Jignit, Kubrick se retrage din activitate pana in 1987, cand revine cu filmul “Full Metal Jacket “.

O reteta de succes: "Codul lui Da Vinci"

Despre “Codul lui DaVinci” s-a vorbit atat de mult incat orice noua abordare poate parea un cliseu. Insa reprezinta una dintre cele mai celebre si mai controversate ecranizari, astfel incat nu o puteam ocoli.“Codul lui Davinci”- atat carte cat si filmul, a fost un “must have” al anului 2006, o strategie de marketing din care toata lumea a avut de castigat- Dan Brown (autorul cartii) a devenit unul dintre cei mai cunoscuti scriitori contemporani si in acelasi timp unul dintre cei mai bogati, in urma avalansei de vanzari a cartilor sale si a banilor castigati de pe urma drepturilor de ecranizare (drepturile cinematografice au fost cumparate pentru 6 milioane de dolari), iar producatorii Hollywood-ieni au stiut sa “miroasa” succesul pe care il va avea un film cu un subiect controversat(filmul a avut incasari de 758 de milioane de dolari la nivel mondial).

Dan Brown a gasit reteta succesului si a profitat de ea – se ia un subiect delicat, de preferinta religios, se trateaza intr-o maniera controversata si se aduce in fata cititorilor intr-o scriere destul de simplista, pe intelegerea tuturor. “Codul lui DaVinci” este cartea perfecta pentru ecranizare pentru ca pare a fi scrisa in acest sens. Desi scrisa, dupa cum spuneam, intr-o maniera destul de simplista din punct de vedere stlistic, cartea atrage prin simbolistica, prin curajul autorului de a trata un subiect pe cat de interesant pe atat de periculos, fiind considerat un sacrilegiu la adresa crestinitatii.
Discutiile iscate pe tema acestei carti au asigurat succesul filmului. O carte care a atras atentia celor mai inalte institutii bisericesti nu putea ramane indiferenta cititorilor si nici producatorilor. Producatorul John Calley a citit cartea in urma recomandarii de catre presedintele lui Sony, Howard Stringer. Asa cum era de asteptat, cartea l-a fascinate pe producatorul american, care a cerut imediat drepturile de ecranizare. In acelasi timp, co-presedintele lui Imagine Entertainment, Brian Grazer, si partenerul lui, regizorul si producatorul Ron Howard, au fost de asemenea interesati in adaptarea cartii pentru marele ecran. Cand Grazer si Howard au aflat ca John Callez Calley optase deja pentru drepturile de ecranizare, l-au abordat cu ideile lor despre versiunea pentru film a Codului lui Da Vinci si astfel s-a format un parteneriat.
Drepturile cinematografice pentru film au fost cumpărate pentru 6 milioane de dolari. Începerea filmărilor era programată pentru mai 2005, însă anumite întârzieri au făcut ca filmările să înceapă doar pe 30 iunie 2005.
Odata parteneriatul producator-regizor creat, mai ramanea de rezolvat problema actorilor ce aveau sa dea viata personajelor cartii lui Brown. Dublul laureat cu Oscar, Tom Hanks, a fost ales pentru rolul principal, cel al profesorului Robert Langdon, care va fi prins intr-o cursa contra cronometru pentru a rezolva misterul ce planeaza asupra codului lui Da Vinci.

“Codul lui DaVinci” este un film politist, un thriller plin de simboluri religioase. Filmul incepe cu investigatia unei crime cutremuratoare, pe cale sa dezvaluie cel mai mare secret din istoria omenirii.,Profesorul de istoria artei si simbolistica, Robert Langdon (Tom Hanks), este chemat intr-o noapte la Muzeul Luvru, unde un custode a fost ucis, lasand in urma sa o urma misterioasa, plina de simboluri si indicii. Batranul custode al palatului Luvru, cu care Langdon urma sa se intalneasca, a fost ucis in muzeu. Profesorul este primul suspect al variantei franceze a FBI-ului, conduse de Capitanul Bezu Fache (Jean Reno).
Fiind in joc propria supravietuire, Langdon, ajutat de agenta de politie, criptolog de profesie, Sophie Neveu (Audrey Tautou), descopera o serie de secrete ascunse in operele lui Leonardo da Vinci, toate conducand la o societate dedicata pazirii unui secret stravechi, ramas ascuns timp de 2.000 de ani. Cei doi pornesc intr-o cursa prin Paris, Londra si Scotia, aduna indicii, incearcand cu disperare sa sparga codul si sa descopere secretele care vor zgudui chiar temelia omenirii.
Asta ar fi pe scurt actiunea filmului, un film care mie una mi s-a parut, ca valoare, cu mult sub ceea ce m-as fi asteptat, data fiind publicitatea de care s-a bucurat. Din curiozitate sau din pasiune, multi s-au ingramadit sa-l vada de cum a aparut pe marile ecrane (lansarea mondiala a fost pe 16 mai 2006), iar parerile au fost impartite, asa cum mi se pare si normal.

Premiera peliculei la Festivalul de la Cannes a avut parte de o reacţie rezervata din partea celor peste 2.000 de spectatori şi critici de film care au vizionat filmul. Scena in care personajul jucat de de Tom Hanks ii dezvaluie agentei de politie, interpretata de catre Audrey Tautou, ca ea este urmasa lui Iisus Cristos, a starnit hohote de ras in sala. La final, in loc de aplauze, filmul a primit doar fluieraturi.
Filmul, ca si cartea de altfel, nu a primit cronici favorabile nici din partea Vaticanului. La o conferinta desfasurata pe28 aprilie 2006, secretarul Congregatiei pentru Doctrina Credintei, Arhiepiscopul Angelo Amato, a cerut boicotul versiunii cinematografice a “Codului lui Da Vinci”. El a declarat ca filmul este „plin de calomnii, ofense si greseli istorice şi teologice”. Cardinalul Francis Arinze, Prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor de la Vatican, a cerut intreprinderea unor masuri penale impotriva producatorilor acestui film. „Aceia ce Il blasfemiaza pe Hristos şi scapa exploateaza predispozitia crestina de a-i ierta si de a-i iubi chiar si pe cei care ne insulta. In alte religii, insultarea fondatorului ar atrage de la sine mai mult decat vorbe din partea credinciosilor. Acestia si-ar impune punctul de vedere dureros de clar”, a declarat Arinze în cadrul unui documentar, intitulat „The Da Vinci Code: A Masterful Deception” (Codul lui Da Vinci: O Deceptie Despotica).

Chiar daca a placut sau nu, “Codul lui Da Vinci” (cartea si filmul) nu a lasat cu siguranta indiferenti si intr-un fel, si-a atins scopul. A creat controversa, a ridicat probleme pe care nimeni nu avut curajul sa le puna, a castigat popularitate si nu in ultimul rand, a adus atat autorului cartii cat si producatorilor si actorilor, milioane de dolari. Toate acestea intaresc ceea ce spuneam la inceput: “Codul lui DaVinci” reprezinta cu siguranta o formula de succes. Asa ca nu are de ce sa ne mai mire stirea cum ca Tom Hanks si regizorul Ron Howard se afla in negocieri pentru realizarea adaptarii pentru marele ecran a unui alt roman al lui Dan Brown, "Ingeri si demoni". Lansarea noului film, care va urma aceeasi poveste, este programata pentru anul 2008, insa Studiourile Sony Pictures, cele care vor produce filmul, nu au confirmat oficial detaliile despre noul film.

pauza de ...banc!!!

Doi soricei rodeau la o rola de film.
La un moment dat unul il intreaba pe celalat : ce ti-a placut mai mult? filmul sau cartea?

"Morometii" - capodopera a literaturii si cinematografiei romanesti

Cand spun Marin Preda, ma gandesc automat la “Morometii” si cred ca nu sunt singura care face aceasta analogie. In fond, cine nu a citit “Morometii”, cel mai cunoscut roman al lui Preda? Daca nu datorita frumusetii acestei carti, atunci macar datorita cerintelor scolare. Asa ca nu am sa insist prea mult asupra subiectului; in fond, pare simplu- viata oamenilor satului romanesc si lupta lor pentru supravietuire in fata timpului care incepe sa-si piarda rabdarea. Asa ca multi ar spune: si ce? S-au mai scris carti pe acest subiect, de fapt jumatate din literature romana abordeaza acest subiect! Da, dar numai unul este si va fi Ilie Moromete, prototipul taranului intelectual, care exercita asupra celor din jur fascinatie, respect.

O astfel de capodopera litarara avea desigur nevoie si de o ecranizare pe masura. Ea a venit in 1988, sub atenta obladuire a lui Stere Gulea. Gulea a fost cel care a stiu sa reconstituie existenta zbuciumata a celei mai cunoscute familii din literatura omana, trecerea de la o perioada de liniste, cand “timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”, la o perioada sumbra, plina de suferinte, cand “timpul nu mai avea rabdare”. Filmul reprezinta in marea sa parte o copie fidela a cartii (lucru intalnit la putine ecranizari), regizorul purtandu-si spectatorii prin toate cotloanele vietii taranului roman din satul Silistea Gumesti, insistand asupra problemelor familiei Moromete. Insa Stere Gulea nu ar fi putut crea aceasta capodopera a cinematografiei romanesti fara o distributie extraordinara. Victor Rebengiuc este cel care ii da viata lui Ilie Moromete. Paritura lui Rebengiuc este extraordinara, el transmitand telespectatorului fiecare bucurie, fiecare traire, suferinta a lui Ilie Moromete, asa cum sunt ele prezentate in carte. Victor Rebengiuc este pentru mine acel Moromete pe care mi-l imaginam in copilarie, la prima lectura a “Morometilor”. Mereu la poarta, gata de vorba sau de mestecat tutun, acel Ilie Moromete care stie sa-si ascunda magistral cinismul sub masca naivitatii.

Insa ce ar fi Moromete fara Cocosila, prietenul sau cel mai apropiat, singurul care il putea intelege, interpretat fara cusur de catre Mitica Popescu, sau fara Catrina, a doua sa sotie, cea care incearca in zadar sa-l aduca pe “calea cea buna”, interpretata de Luminita Gheorgiu?! Nu pot fi trecute cu vederea nici prestatiile lui Dorel Visan (Balosu), Florin Zamfirescu (Marmorosblanc), Teodora Mares (Ilinca) si multi altii. In fond, “Morometii” reprezinta un tot unitar, in care fiecare are rolul sau bine stabilit, rol care, oricat ar fi de mic, reprezinta o parte din temelia a ceea ce eu cred ca este cel mai bun film romanesc.

Creatia lui Stere Gulea a fost recompensata cu 16 premii nationale si internationale, printre care si premiul pentru cea mai buna interpretare masculina (Victor Rebengiuc), la San Remo, in 1988.

Manifest !

Ma enerveaza la culme cand aud, din ce in ce mai des, cat de proaste sunt filmele romanesti, in special cele de dinainte de 1989. Da, avem si filme proaste, asa cum are si Hollywood-ul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Recunosc, ma scot din sarite filmele cu Sergiu Nicolaescu, dar asta nu inseamna ca nu imi plac filmele romanesti si nu le recunosc valoarea.

Incep sa cred ca e in natura noastra, a romanilor, sa dam cu noroi in tot ce al nostru,si sa preamarim tot ceea ce e strain, doar asa…ca e la moda!!! Asa ca nu strica daca dati o raita prin magazinele de specialitate sau doar un search pe ODC, in cautarea filmelor romanesti care, cred eu, merita!

La urma urmei, si maine este o zi...

Desi unii sunt de parere ca e mai bine sa "nu lasi pe maine ce poti face astazi", exista si voci care sustin ca " la urma urmei, si maine e o zi...". Vocea care a dat nastere acestei sintagme intrate adanc in constiinta multora dintre noi, este Scarlett O'Hara, personajul principal al romanului "Pe aripile vantului" (Gone with the wind) scris de Margaret Mitchell. Acest roman i-a adus autoarei, in 1937, premiul Pulitzer. Criticii si istoricii apreciaza ca romanul reprezinta un puternic angajament ideologic fata de cauza Confederatiei Americane si ca prezinta o viziune romantata a culturii antebelice din Sudul Americii. Cartea cuprinde o descriere vie a caderii Atlantei din 1864 si a dezastrelor cauzate de razboi si denota preocuparea scriitoarei pentru cercetarea istorica. Insa "Pe aripile vantului" nu este un roman de razboi, ci unul care imbina maestral durerea razboiului cu pasiunea dragostei. Imaginea lui Scarlett O'Hara este dominanta. Femeie puternica, obisnuita sa aiba totul, Scarlett reuseste intr-o lume plina de suferinta, de saracie si deznadejde. Desi apare ca o femeie diabolica, imorala, gata de orice pentru a-si atinge planurile de imbogatire, Scarlett este totusi umana. Ochii verzi, scanteietori, se lumineaza doar in fata dragostei. La urma urmei, Scarlett e o fetita obisnuita sa capaete si luna de pe cer, iar cand aceasta ii scapa, e capabila de orice pentru a o recupera. Pentru Scarlett, luna e Ashley, marea ei dragoste din adolescenta, pe care o pierde in favoarea lui Melany, o femei cu trup de fetita, incomparabila din punct de vedere a atu-urilor femeiesti cu frumoasa Scarlett. Orbita de pasiunea pentru Ashley, Scarlett nu vede adevarata dragoste, atunci cand il intalneste pe Rhett Butler, omonimul sau masculin. Desi sunt la fel, facuti parca unul pentru celalalt, orgoliul ii departe. Dragostea lor e una plina de pasiune, ura si romantism in egala masura, fapt ce o defineste ca una dintre cele mai mari povesti de dragoste a tuturor timpurilor.
Un asemenea roman nu putea scapa atentiei vigilente a producatorilor de la Hollywood, care au decis ecranizarea lui. Astfel, in 1938, producatorul de film David O. Selznick, a decis sa faca un film bazat pe cartea lui Margaret Mitchell. Totul anunta un film fenomen pentru acele timpuri, incepand cu suma record de 50.000 de dolari, pentru achizitionarea dreptului de ecranizare. In urma unei preselectii foarte mediatizate, pentru rolul lui Scarlett a fost aleasa tanara actrita britanica VivienLeigh. Rolul lui Rhett Butler i-a revenit actorului Clark Gable. Cuplul Leigh-Gable a devenit in scurt timp un sablon al povestilor de dragoste. "Pe aripile vantului" a avut premiera pe 15 decembrie 1939. la Atlanta, Georgia. Cheltuielile estimate pentru producerea acestui film au fost de 4 milioane de dolari, devenind filmul cu cele mai mari incasari din toate timpurile.
La vremea aparitiei filmului, "New York Herald Tribune" scria ca este "un spectacol cinematografic monumental", iar "The New York Times" ca este "cea mai mare inscenare cinematografica vazuta pana azi si cel mai ambitios film de actiune din istoria spectaculara a Hollywood-ului".
"Pe aripile vantului" este considerat a fi atat cel mai bun cat si cel mai romantic film al tuturor timpurilor, povestea de dragoste dintre Scarlett O'Hara si Rhett Butler castigand nu mai putin de 11 premii Oscar pentru:

• Cel mai bun film
• Cel mai bun regizor-Victor Fleming
• Cea mai buna actrita in rol principal-Vivian Leigh
• Cea mai buna actrita in rol secundar-Hattie Mc Daniel (pentru rolul lui Mammy)
• Cel mai bun scenariu-Sidney Haward
• Cea mai buna utilizare a culorii-W. Cameron Menzies
• Cea mai buna productie-David O. Selznick
• Cea mai buna scenografie-Lyle Wheeler
• Cea mai buna imagine color-Ernest Haller si Ray Rennahan
• Cei mai buni editori-H. Kern si J. Newcam
• Cel mai bun sector stiintific si tehnic-Dan Musgrave
  

Inceput de drum...

De cateva zile ma simt foarte "la moda", cool, trandy, fancy-pancy sau cum le-o mai zice. Nu mi-am facut o noua frizura scoasa din reviste si nici nu mi-am achizitionat ultimele tendinte in materie de haine . Totul a inceput zilele trecute cand, din lipsa de ocupatie, m-am hotarat sa intru si eu "in randul lumii". Si cum altfel decat printr-un cont pe Hi5 ?! Primesc de vreo doi ani invitatii, dar pana acum nu m-am gandit niciodata sa vad despre ce e vorba, cu ce se mananca, de ce majoritatea cunostintelor mele sunt atat de prinse de magia Hi5. Consideram ca prin faptul ca mi-am facut cont pe Yahoo!360 mi-am indeplinit rolul in "societatea" on-line. Asta pana acum cateva zile, cand am prins curaj si am lasat prejudecatile de-o parte si m-am hotarat sa socializez, sa devin si eu parte din marea familie Hi5. :) De fapt,e impropriu sa spun ca socializez-imi place sa ma uit la pozele oamenilor si-atat! Si de parca acest lucru nu era de-ajuns pentru o saptamana, astazi am aflat (stiam mai de mult....dar astazi am primit mailu cu tema propriu-zisa) ca trebuie sa-mi fac blog, ca tema de seminar la materia Tehnici Mediatice. Stiu eu care-i faza cu blog-ul asta, ca am mai incercat si pe Yahoo!360, dar l-am dat repede uitarii, poate pentru ca nu mi-l nota nimeni ca lucrare de seminar!!!! Imi place insa gandul ca am un loc numai al meu, unde pot scrie despre ceea ce imi place si anume despre filme si carti in egala masura, adica despre ecranizari mai mult sau mai putin celebre !!!!