sâmbătă, aprilie 21, 2007

O reteta de succes: "Codul lui Da Vinci"



















Despre “Codul lui DaVinci” s-a vorbit atat de mult incat orice noua abordare poate parea un cliseu. Insa reprezinta una dintre cele mai celebre si mai controversate ecranizari, astfel incat nu o puteam ocoli.“Codul lui Davinci”- atat carte cat si filmul, a fost un “must have” al anului 2006, o strategie de marketing din care toata lumea a avut de castigat- Dan Brown (autorul cartii) a devenit unul dintre cei mai cunoscuti scriitori contemporani si in acelasi timp unul dintre cei mai bogati, in urma avalansei de vanzari a cartilor sale si a banilor castigati de pe urma drepturilor de ecranizare (drepturile cinematografice au fost cumparate pentru 6 milioane de dolari), iar producatorii Hollywood-ieni au stiut sa “miroasa” succesul pe care il va avea un film cu un subiect controversat(filmul a avut incasari de 758 de milioane de dolari la nivel mondial).

Dan Brown a gasit reteta succesului si a profitat de ea – se ia un subiect delicat, de preferinta religios, se trateaza intr-o maniera controversata si se aduce in fata cititorilor intr-o scriere destul de simplista, pe intelegerea tuturor. “Codul lui DaVinci” este cartea perfecta pentru ecranizare pentru ca pare a fi scrisa in acest sens. Desi scrisa, dupa cum spuneam, intr-o maniera destul de simplista din punct de vedere stlistic, cartea atrage prin simbolistica, prin curajul autorului de a trata un subiect pe cat de interesant pe atat de periculos, fiind considerat un sacrilegiu la adresa crestinitatii.
Discutiile iscate pe tema acestei carti au asigurat succesul filmului. O carte care a atras atentia celor mai inalte institutii bisericesti nu putea ramane indiferenta cititorilor si nici producatorilor. Producatorul John Calley a citit cartea in urma recomandarii de catre presedintele lui Sony, Howard Stringer. Asa cum era de asteptat, cartea l-a fascinate pe producatorul american, care a
cerut imediat drepturile de ecranizare. In acelasi timp, co-presedintele lui Imagine Entertainment, Brian Grazer, si partenerul lui, regizorul si producatorul Ron Howard, au fost de asemenea interesati in adaptarea cartii pentru marele ecran. Cand Grazer si Howard au aflat ca John Callez Calley optase deja pentru drepturile de ecranizare, l-au abordat cu ideile lor despre versiunea pentru film a Codului lui Da Vinci si astfel s-a format un parteneriat.
Drepturile cinematografice pentru film au fost cumpărate pentru 6 milioane de dolari. Începerea filmărilor era programată pentru mai 2005, însă anumite întârzieri au făcut ca filmările să înceapă doar pe 30 iunie 2005.
Odata parteneriatul producator-regizor creat, mai ramanea de rezolvat problema actorilor ce aveau sa dea viata personajelor cartii lui Brown. Dublul laureat cu Oscar, Tom Hanks, a fost ales pentru rolul principal, cel al profesorului Robert Langdon, care va fi prins intr-o cursa contra cronometru pentru a rezolva misterul ce planeaza asupra codului lui Da Vinci.

“Codul lui DaVinci” este un film politist, un thriller plin de simboluri religioase. Filmul incepe cu investigatia unei crime cutremuratoare, pe cale sa dezvaluie cel mai mare secret din istoria omenirii.,Profesorul de istoria artei si simbolistica, Robert Langdon (Tom Hanks), este chemat intr-o noapte la Muzeul Luvru, unde un custode a fost ucis, lasand in urma sa o urma misterioasa, plina de simboluri si indicii. Batranul custode al palatului Luvru, cu care Langdon urma sa se intalneasca, a fost ucis in muzeu. Profesorul este primul suspect al variantei franceze a FBI-ului, conduse de Capitanul Bezu Fache (Jean Reno).
Fiind in joc propria supravietuire, Langdon, ajutat de agenta de politie, criptolog de profesie, Sophie Neveu (Audrey Tautou), descopera o serie de secrete
ascunse in operele lui Leonardo da Vinci, toate conducand la o societate dedicata pazirii unui secret stravechi, ramas ascuns timp de 2.000 de ani. Cei doi pornesc intr-o cursa prin Paris, Londra si Scotia, aduna indicii, incearcand cu disperare sa sparga codul si sa descopere secretele care vor zgudui chiar temelia omenirii.
Asta ar fi pe scurt actiunea filmului, un film care mie una mi s-a parut, ca
valoare, cu mult sub ceea ce m-as fi asteptat, data fiind publicitatea de care s-a bucurat. Din curiozitate sau din pasiune, multi s-au ingramadit sa-l vada de cum a aparut pe marile ecrane (lansarea mondiala a fost pe 16 mai 2006), iar parerile au fost impartite, asa cum mi se pare si normal.

Premiera peliculei la Festivalul de la Cannes a avut parte de o reacţie rezervata din partea celor peste 2.000 de spectatori şi critici de film care au vizionat filmul. Scena in care personajul jucat de de Tom Hanks ii dezvaluie agentei de politie, interpretata de catre Audrey Tautou, ca ea este urmasa lui Iisus Cristos, a starnit hohote de ras in sala. La final, in loc de aplauze, filmul a primit doar fluieraturi.
Filmul, ca si cartea de altfel, nu a primit cronici favorabile nici din partea Vaticanului. La o conferinta desfasurata pe28 aprilie 2006, secretarul Congregatiei pentru Doctrina Credintei, Arhiepiscopul Angelo Amato, a cerut boicotul versiunii cinematografice a “Codului lui Da Vinci”. El a declarat ca filmul este „plin de calomnii, ofense si greseli istorice şi teologice”. Cardinalul Francis Arinze, Prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor de la Vatican, a cerut intreprinderea unor masuri penale impotriva producatorilor acestui film. „Aceia ce Il blasfemiaza pe Hristos şi scapa exploateaza predispozitia crestina de a-i ierta si de a-i iubi chiar si pe cei care ne insulta. In alte religii, insultarea fondatorului ar atrage de la sine mai mult decat vorbe din partea credinciosilor. Acestia si-ar impune punctul de vedere dureros de clar”, a declarat Arinze în cadrul unui documentar, intitulat „The Da Vinci Code: A Masterful Deception” (Codul lui Da Vinci: O Deceptie Despotica).

Chiar daca a placut sau nu, “Codul lui Da Vinci” (cartea si filmul) nu a lasat cu siguranta indiferenti si intr-un fel, si-a atins scopul. A creat controversa, a ridicat probleme pe care nimeni nu avut curajul sa le puna, a castigat popularitate si nu in ultimul rand, a adus atat autorului cartii cat si producatorilor si actorilor, milioane de dolari. Toate acestea intaresc ceea ce spuneam la inceput: “Codul lui DaVinci” reprezinta cu siguranta o formula de succes. Asa ca nu are de ce sa ne mai mire stirea cum ca Tom Hanks si regizorul Ron Howard se afla in negocieri pentru realizarea adaptarii pentru marele ecran a unui alt roman al lui Dan Brown, "Ingeri si demoni". Lansarea noului film, care va urma aceeasi poveste, este programata pentru anul 2008, insa Studiourile Sony Pictures, cele care vor produce filmul, nu au confirmat oficial detaliile despre noul film.

sâmbătă, martie 31, 2007

pauza de ...banc!!!

Doi soricei rodeau la o rola de film.
La un moment dat unul il intreaba pe celalat : ce ti-a placut mai mult? filmul sau carte
a?

vineri, martie 30, 2007

"Morometii" - capodopera a literaturii si cinematografiei romanesti




Cand spun Marin Preda, ma gandesc automat la “Morometii” si cred ca nu sunt singura care face aceasta analogie. In fond, cine nu a citit “Morometii”, cel mai cunoscut roman al lui Preda? Daca nu datorita frumusetii acestei carti, atunci macar datorita cerintelor scolare. Asa ca nu am sa insist prea mult asupra subiectului; in fond, pare simplu- viata oamenilor satului romanesc si lupta lor pentru supravietuire in fata timpului care incepe sa-si piarda rabdarea. Asa ca multi ar spune: si ce? S-au mai scris carti pe acest subiect, de fapt jumatate din literature romana abordeaza acest subiect! Da, dar numai unul este si va fi Ilie Moromete, prototipul taranului intelectual, care exercita asupra celor din jur fascinatie, respect.

O astfel de capodopera litarara avea desigur nevoie si de o ecranizare pe masura. Ea a venit in 1988, sub atenta obladuire a lui Stere Gulea. Gulea a fost cel care a stiu sa reconstituie existenta zbuciumata a celei mai cunoscute familii din literatura omana, trecerea de la o perioada de liniste, cand “timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare”, la o perioada sumbra, plina de suferinte, cand “timpul nu mai avea rabdare”. Filmul reprezinta in marea sa parte o copie fidela a cartii (lucru intalnit la putine ecranizari), regizorul purtandu-si spectatorii prin toate cotloanele vietii taranului roman din satul Silistea Gumesti, insistand asupra problemelor familiei Moromete. Insa Stere Gulea nu ar fi putut crea aceasta capodopera a cinematografiei romanesti fara o distributie extraordinara. Victor Rebengiuc este cel care ii da viata lui Ilie Moromete. Paritura lui Rebengiuc este extraordinara, el transmitand telespectatorului fiecare bucurie, fiecare traire, suferinta a lui Ilie Moromete, asa cum sunt ele prezentate in carte. Victor Rebengiuc este pentru mine acel Moromete pe care mi-l imaginam in copilarie, la prima lectura a “Morometilor”. Mereu la poarta, gata de vorba sau de mestecat tutun, acel Ilie Moromete care stie sa-si ascunda magistral cinismul sub masca naivitatii.

Insa ce ar fi Moromete fara Cocosila, prietenul sau cel mai apropiat, singurul care il putea intelege, interpretat fara cusur de catre Mitica Popescu, sau fara Catrina, a doua sa sotie, cea care incearca in zadar sa-l aduca pe “calea cea buna”, interpretata de Luminita Gheorgiu?! Nu pot fi trecute cu vederea nici prestatiile lui Dorel Visan (Balosu), Florin Zamfirescu (Marmorosblanc), Teodora Mares (Ilinca) si multi altii. In fond, “Morometii” reprezinta un tot unitar, in care fiecare are rolul sau bine stabilit, rol care, oricat ar fi de mic, reprezinta o parte din temelia a ceea ce eu cred ca este cel mai bun film romanesc.

Creatia lui Stere Gulea a fost recompensata cu 16 premii nationale si internationale, printre care si premiul pentru cea mai buna interpretare masculina (Victor Rebengiuc), la San Remo, in 1988.

Manifest !

Ma enerveaza la culme cand aud, din ce in ce mai des, cat de proaste sunt filmele romanesti, in special cele de dinainte de 1989. Da, avem si filme proaste, asa cum are si Hollywood-ul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa generalizam. Recunosc, ma scot din sarite filmele cu Sergiu Nicolaescu, dar asta nu inseamna ca nu imi plac filmele romanesti si nu le recunosc valoarea.

Incep sa cred ca e in natura noastra, a romanilor, sa dam cu noroi in tot ce al nostru,si sa preamarim tot ceea ce e strain, doar asa…ca e la moda!!! Asa ca nu strica daca dati o raita prin magazinele de specialitate sau doar un search pe ODC, in cautarea filmelor romanesti care, cred eu, merita!

miercuri, martie 28, 2007

La urma urmei, si maine este o zi...


Desi unii sunt de parere ca e mai bine sa "nu lasi pe maine ce poti face astazi", exista si voci care sustin ca " la urma urmei, si maine e o zi...". Vocea care a dat nastere acestei sintagme intrate adanc in constiinta multora dintre noi, este Scarlett O'Hara, personajul principal al romanului "Pe aripile vantului" (Gone with the wind) scris de Margaret Mitchell. Acest roman i-a adus autoarei, in 1937, premiul Pulitzer. Criticii si istoricii apreciaza ca romanul reprezinta un puternic angajament ideologic fata de cauza Confederatiei Americane si ca prezinta o viziune romantata a culturii antebelice din Sudul Americii. Cartea cuprinde o descriere vie a caderii Atlantei din 1864 si a dezastrelor cauzate de razboi si denota preocuparea scriitoarei pentru cercetarea istorica. Insa "Pe aripile vantului" nu este un roman de razboi, ci unul care imbina maestral durerea razboiului cu pasiunea dragostei. Imaginea lui Scarlett O'Hara este dominanta. Femeie puternica, obisnuita sa aiba totul, Scarlett reuseste intr-o lume plina de suferinta, de saracie si deznadejde. Desi apare ca o femeie diabolica, imorala, gata de orice pentru a-si atinge planurile de imbogatire, Scarlett este totusi umana. Ochii verzi, scanteietori, se lumineaza doar in fata dragostei. La urma urmei, Scarlett e o fetita obisnuita sa capaete si luna de pe cer, iar cand aceasta ii scapa, e capabila de orice pentru a o recupera. Pentru Scarlett, luna e Ashley, marea ei dragoste din adolescenta, pe care o pierde in favoarea lui Melany, o femei cu trup de fetita, incomparabila din punct de vedere a atu-urilor femeiesti cu frumoasa Scarlett. Orbita de pasiunea pentru Ashley, Scarlett nu vede adevarata dragoste, atunci cand il intalneste pe Rhett Butler, omonimul sau masculin. Desi sunt la fel, facuti parca unul pentru celalalt, orgoliul ii departe. Dragostea lor e una plina de pasiune, ura si romantism in egala masura, fapt ce o defineste ca una dintre cele mai mari povesti de dragoste a tuturor timpurilor.
Un asemenea roman nu putea scapa atentiei vigilente a producatorilor de la Hollywood, care au decis ecranizarea lui. Astfel, in 1938, producatorul de film David O. Selznick, a decis sa faca un film bazat pe cartea lui Margaret Mitchell. Totul anunta un film fenomen pentru acele timpuri, incepand cu suma record de 50.000 de dolari, pentru achizitionarea dreptului de ecranizare. In urma unei preselectii foarte mediatizate, pentru rolul lui Scarlett a fost aleasa tanara actrita britanica VivienLeigh.
Rolul lui Rhett Butler i-a revenit actorului Clark Gable. Cuplul Leigh-Gable a devenit in scurt timp un sablon al povestilor de dragoste. "Pe aripile vantului" a avut premiera pe 15 decembrie 1939. la Atlanta, Georgia. Cheltuielile estimate pentru producerea acestui film au fost de 4 milioane de dolari, devenind filmul cu cele mai mari incasari din toate timpurile.
La vremea aparitiei filmului, "New York Herald Tribune" scria ca este "un spectacol cinematografic monumental", iar "The New York Times" ca este "cea mai mare inscenare cinematografica vazuta pana azi si cel mai ambitios film de actiune din istoria spectaculara a Hollywood-ului".
"Pe aripile vantului" este considerat a fi atat cel mai bun cat si cel mai romantic film al tuturor timpurilor, povestea de dragoste dintre Scarlett O'Hara si Rhett Butler castigand nu mai putin de 11 premii Oscar pentru:
  • Cel mai bun film
  • Cel mai bun regizor-Victor Fleming
  • Cea mai buna actrita in rol principal-Vivian Leigh
  • Cea mai buna actrita in rol secundar-Hattie Mc Daniel (pentru rolul lui Mammy)
  • Cel mai bun scenariu-Sidney Haward
  • Cea mai buna utilizare a culorii-W. Cameron Menzies
  • Cea mai buna productie-David O. Selznick
  • Cea mai buna scenografie-Lyle Wheeler
  • Cea mai buna imagine color-Ernest Haller si Ray Rennahan
  • Cei mai buni editori-H. Kern si J. Newcam
  • Cel mai bun sector stiintific si tehnic-Dan Musgrave







duminică, martie 04, 2007

Inceput de drum...

De cateva zile ma simt foarte "la moda", cool, trandy, fancy-pancy sau cum le-o mai zice. Nu mi-am facut o noua frizura scoasa din reviste si nici nu mi-am achizitionat ultimele tendinte in materie de haine . Totul a inceput zilele trecute cand, din lipsa de ocupatie, m-am hotarat sa intru si eu "in randul lumii". Si cum altfel decat printr-un cont pe Hi5 ?! Primesc de vreo doi ani invitatii, dar pana acum nu m-am gandit niciodata sa vad despre ce e vorba, cu ce se mananca, de ce majoritatea cunostintelor mele sunt atat de prinse de magia Hi5. Consideram ca prin faptul ca mi-am facut cont pe Yahoo!360 mi-am indeplinit rolul in "societatea" on-line. Asta pana acum cateva zile, cand am prins curaj si am lasat prejudecatile de-o parte si m-am hotarat sa socializez, sa devin si eu parte din marea familie Hi5. :) De fapt,e impropriu sa spun ca socializez-imi place sa ma uit la pozele oamenilor si-atat! Si de parca acest lucru nu era de-ajuns pentru o saptamana, astazi am aflat (stiam mai de mult....dar astazi am primit mailu cu tema propriu-zisa) ca trebuie sa-mi fac blog, ca tema de seminar la materia Tehnici Mediatice. Stiu eu care-i faza cu blog-ul asta, ca am mai incercat si pe Yahoo!360, dar l-am dat repede uitarii, poate pentru ca nu mi-l nota nimeni ca lucrare de seminar!!!! Imi place insa gandul ca am un loc numai al meu, unde pot scrie despre ceea ce imi place si anume despre filme si carti in egala masura, adica despre ecranizari mai mult sau mai putin celebre !!!!